Cum merge recuperarea Ancai Tabara?

Acum cateva zile un porumbel calator mi-a adus in inbox urmatoarea intrebare: ”Întrebarile care-i macină acum pe toți cei care urmăresc competițiile sportive sunt două: cum merge recuperarea Simonei Halep respectiv a Ancăi Tabără. Cu Simona am discutat, am lămurit, e ok… La tine cum sta treaba?”

Pentru ca, si, doarece probabil multi sunteti interesati de raspunsul la acesta intrebare sfasietoare, am fost sfatuita de catre un intelept al satului sa fac public raspunsul.

Iacata-l:

Ciao, ( asa se saluta pe aici. Nu mai stiu come si dice pe acasa)

Mda, nasoala treaba cu Simona, ar fi fost asa, de bun simt, sa isi aleaga si ea o alta perioada pt accidentari si recuperari, sa nu ne suprapunem. Dar, csf ncfs :)))

E grea partea cu reperarea, trebuie sa mai merg in carje inca o sapatamana si nu am putut bea o gura de prosecco de 1 luna! Mai intai pt ca am facut anticoagulante vreo 3 saptamani si doctorul a insistat sa nu le combin ( nu am inteles de ce). Apoi pt ca prosecco si berea inmoiae mainile, iar eu am nevoie de maini ca sa merg. Pandesc momentul sa ies la beute cu careva mai musculos, sa ma duca pe brate acasa :)))….. inca pandesc…

Macar astia aici au cafea buna, atat de buna ca uneori exagerez cu ea si ma agit pe interior si imi vine sa alerg cu carjele :)))

Am facut sapt trecuta RMN sa vedem care-i baiul cu cervicala. M-au magnetizat aia pe muzica techno. Sunt tare interesante serviicile medicale la italieni. Se poarta cu tine ca si cand chiar esti om, dar asa facut din portenan, ca sa nu te spargi 🙂 Acum astept cu nerabdare sa ma sune pt vizita la neurorochirurg sa imi dea jos de la gat acest minunat ‘colier’, dar par sa fie afectati de il dolce far niente, pentru ca inca astept. E minunat pt ca imi tine de cald chiar si la 35 de grade ( incredibil!!!) si nici nu ma lasa sa misc capul sa ma uit dupa baieti de pe malul lacului, spre bucuria partenerului.

Aici, langa satucul in care stam, e un lac si acolo are loc Campionatul Mondial de Acrobatii cu Parapanta. E plin de spuma-spumelor din domeniul acro si cumva astia toti au patratele si umbla la bustul gol, de-ti ploua-n gura in continuu. E greu tare cand nu poti intoarce capul dupa ei din cauza gulerului cervical de tip ZIMMER :))) Ah, acum imi pun semne de intrebare serioase daca mai vreau sa fac acro, ca dupa aia trebuie sa umblu si eu la bustul gol, cu patratelele pe afara!

Merg in carje pt ca nu am voie sa pun inca presiune si greutatea corpului pe partea dreapta unde am fracturile. Dupa ce las carjele mai trebui sa stau cuminte o luna, adica fara sport sau efort, doar mers si atat. Dar nu a zis nimeni de vreo restrictie legat de baut.

Cam de la o sapt de la accident am inceput sa fac exectitii de recuperare, chiar si cat am stat la pat ca placinta. Sper sa imi grabeasca recuperarea, insa probabil ca vreo 3 luni mai am asteptat pana ma pot intoarce la zbor. Ca pe mine asta ma doare, cand pt zbura! :))) Am facut eforturi supraomenesti, sau cum le zice, sa ascult de medici si sa fac ca ei, fara sa fortez nimic. Partea asta a fost mai grea decat statul in pat. Acum realizez cat chin se ascunde in spatele expresiei ‘sa stai cuminte’ si este de inteles de ce copii nu stau cuminiti.

Cu pisicul, pardon, psihicul sunt bine. Adica la fel de rau ca inainte de accident, dar macar nu e mai rau.

Locul unde am ramas blocata e tare misto, ca si peisaje si zona de zbor, ma uit din curte cum zboara altii. Stam intr-un satuc, cu case cu 1 etaj mai toate, si toate cu picturi pe case cu ”farfale” ( adica cu fluturi). Vecinii mi-au adus cateva baxuri de pampersi cat am fost la pat, pampersi ramasi de le la batranii care au murit. Au fost buni. Pampersii! Tot de la vecini am si carjele :)) S-au scuzat ca nu au pe roz, dar au zis ca astea albastre merg si la fete.

Sunt pe calea ce buna catre recuperare 100% si am descoperit ca rabdarea se invata cat stai in pat, nu la tara, cum umbla vorba prin popor.

Data stelara: 1 luna de la accident

To be continued!

PS:  in poza se poate o vedea o mica parte din spectacolul de pe malul lacului, intr-o zi ploiasa. Va las sa va imaginati  singuri cum era in zilele cu soare…mama mia!!